Sincer ..-.. sinécéra

Astăzi intrând pe messenger am citit următorul status “în ziua de azi toți sunt cu doua fete! toți ! “ nu am dat prea mare importanta acestei afirmații fiindcă sunt obișnuit sa aud asemenea cuvinte. M-am întins pe pat și m-am lăsat în voia gândurilor când colo m-am trezit ca aud acele cuvinte ce le-am citit “în ziua de azi toți sunt cu doua fete! Toți!” într-un fel era ceva interesant și foarte real, autentic. M-am trezit întrebându-ma cum sunt eu? Oare sunt cu doua fete? Stand asa mi-am amintit de un cuvânt ce are o istorie destul de ciudata ași putea spune și care m-a ajutat sa vad cu adevărat cum oamenii pot sa fie cu doua fete. Oamenii pot sa aleagă dacă vor sa fie sau nu sinceri cu tine și cu ei. Ei pot sa afișeze un zâmbet când inima le este plina de ura de ura, pot sa te laude, sa te îmbrățișeze după care te vând, te bârfesc. Ca exemplu de om cu doua fete ce îmi trece acum prin minte este Iuda care printr-o sărutare l-a vândut pe Isus.. dar sa va povestesc originea cuvântului SINCER. Este un cuvânt folosit destul de des de noi dar putini ai știu originea..
*SINCER provine din limba latina de la cuvântul sinécéra. El s-a format printr-un obicei antic. In antichitate când nu exista emailul,porțelanul,exista pământul și oamenii făceau vase din pământ, din lut, le ardeau în foc și ele deveneau tari. Exista atunci ca și astăzi afaceri de construire de vase de lut și oamenii care construiau vase de lut aveau o mare pierdere. Multe dintre vase când le băgau Ia foc sa se ardă crăpau și ei trebuia sa la arunce și n-aveau profit de aceea au inventat o șmecherie. Au inventat o metoda de a avea profit. Au făcut ceara și au ceruit vasele și prin interior și prin exterior, adică le-au dat cu ceara ca și cu vopsea și prin interior și prin exterior și crăpătura s-a astupat cu ceara și când eu mergeam la piața sa cumpăr vasul el îmi dădea un vas crăpat dare eu nu-l vedeam pentru-ca crăpătura, fisura, era acoperita cu ceara. Il duceam acasă și când puneam ceva fierbinte în el ceara se topea și crăpătura devenea evidenta și eu vedeam ca omul m-a păcalit, m-a înșelat da nu mai puteam sa ma duc sa-i dau vasul înapoi. Atunci oamenii au inventat și ei o metoda de a verifica vasele. Mergeau al târg, la piața, cu foc. Aprindeau un foc și îl băgau în cana, în oala și unde era crăpătura mascata cu ceara se vedea o raza de lumina și omul care cumpăra ai spunea celui care vindea.. vasul asta nu e sinécéra, vasul asta e plesnit, are fisura, vrei sa ma inseli, nu e sinécéra. De aici s-a format cuvantul sincer .. adica ai fisura si vrei sa te ascunzi. Te manjesti cu ceara , vii la mine si ma imbratisezi, ma bati pe umeri si imi spui Domnul sa te binecuvinteze dar cine stie ce este in sufletul tau. Sunt eu sinécéra? Va veni intr-o zi focul si c eara se va topi si deabia atunci voi ramane gol, cu fisura mea inaintea lui Dumnezeu si el imi va spune : Dute de la Mine blestematule ca nu te cunosc, nu vor ramane lange Mine oameni cu fisuri, oameni care isi protejeaza fisura si nu vor sa se expuna harului mantuitor, sa primeasca iertare si sa se pocăiască.
Haideti sa nu fim cu doua fete ci sa fim SINCERI cu Domnul dar si cu cei din jur, sa fim sinécéra adica sa fin asa cum suntem noi,cu calitati si defecte. Imi place mult citatul “fii ceea ce esti si daca acest lucru nu e de ajuns pentru cineva atunci acel cineva nu e de ajuns pentru tine “
* povestea despre cuvantul sincer am auzito si eu intro perdica de-a fratelui luigi mitoi http://www.predic.ro/predici-audio/14-luigi-mitoi/822-otrava-senzualitii-pofta.html  
 
Blue Ice Template by Totul despre Blogger