Mulţi se pregăteau si aşteptau cu foarte mare nerabdare sosirea grupului UN ZAMBET . Zumzet mare se auzea peste tot si cei mai fericiţi si nerabdatori erau albinutele din centrele de plasament asupra carora, se îndrepta atenţia grupului.
INVATACEL era o albinuţa energica dar foarte nemulţumita. Era nemulţumita de familia lui, de părinţi, de casa ce o avea, de fraţii si surorile lui ce plângeau mai mereu dar mai ales de felul cum arata. Credea ca este cea mai urata albinuţa, nu era mulţumit deloc de faptul ca aripioarele lui erau mai transparente ca a celorlalţi si era si mult mai înalt decât cei de 
vârsta lui. Acestei albinuţe ai era ruşine de felul cum arata.
INVATACEL ai admira foarte mult pe cei din grupul UN ZAMBET fiindcă in urma cu un an petrecu un timp frumos cu ei participând ca voluntar la o excursie pentru albinute cu dezabilitati. In acea excursie invatase multe lucruri de aceea abia aştepta sa vadă cum va fi anul acesta.. sau.. daca se va întâlni cu vechii săi prieteni ANABIS si DEI…
Grupul de albinuţe UN ZAMBET ajunseră in oraşul UITAT si incepura imediat treaba.Trecură doua zile de când tinerele albinuţe erau in oraş. Câţiva stupi de albine cu dezabilitati au fost deja vizitate. Veni ziua in care grupul de albinuţe mergea sa viziteze stupul Kincasa. INVATACEL nu avea şcoala aşa ca era bucuros sa se alăture grupului de albinuţe ce aduceau un zâmbet prin cadourile ce le dăruiau celorlalti.
Grupul de tinere albinuţe si INVATACEL intrara in centrul de plasament Kincasa. Pereţii vopsiţi in culori vii le-au urat un călduros bun venit, urare ce a fost repetata cu aceeaşi căldura de cei responsabili cu conducerea plasamentului precum si de albinutele ce stăteau frumos grupate intr-o camera mare.
INVATACEL privi atent fiecare copil ce statea in fata lui. In partea stanga era amplasata o orga la care......
.....-va urma-...
Postări
