skip to main |
skip to sidebar
Trecutul.. care om nu tânjește după el? cine nu își dorește sa fie din nou copil, sa meargă peste tot, sa se joace, sa nu aibă grija de nimeni și nimic? cine nu ar dori sa înceapă iarăși grădinița, școala, prima întâlnire.. .. ?? E noapte.. gândul îmi zboară la anii petrecuți în copilărie.. la anii pierduți în amara amintire a clipelor nespus de dulci, clipe ce mi-au rămas întipărite adânc în minte.. stelele cum sclipeau pe cer... fiecare seara în care ieșeam afara și voiam sa număr stelele dar, niciodată nu am ajuns mai departe de 20 deoarece apăreau multe stele... clipe petrecute în casa bunicilor, anii în care nu îmi era rușine sa fac mii de lucruri ce acum mi se par asa de stupide... ce mult mi-ași dori sa pot vorbi din nou stelelor... sa stau întins pe iarba moale din gradina bunicilor și sa ma lupt cu soarele încercând sa ma uit la el cât mai mult; ... așteptând seara pentru a saluta regina balului nocturn,luna, și miile de dansatori luminoși ce dispar în visuri pline de speranță... Iata ca anii au trecut... a trecut și timpul în care "șotiile" erau trecute cu vederea din cauza vârstei mici.. acum.. pentru orice trebuie sa dau socoteala.. acum sunt răspunzător de multe lucruri.. acum trebuie sa am grija ca nu cumva sa-mi pătez caracterul, cuvântul... Ce mult mi-ași dori sa fac iarăși grădinița, școala primara... școala gimnaziala.. am recunoscut asta?? oare chiar îmi doresc aceasta? sigur nu încerc sa ma amăgesc cu povesti... pana la urma viata , asa cum a fost ea.. plina de momente frumoase, de lacrimi și zâmbete, plina de carți și de nopți nedormite.. plina de bucurii și întristări.. viata.. și împrejurările ei m-au făcut ceea ce sunt acum.. ea ma învățat, ma format... de aceea ma întreb..: "oare vreau sa mai retrăiesc clipele din copilărie"??? oare vreau sa plâng iarăși de dorul părinților, sa plâng după singura prietena?? sa ma bucur de mașina ce am uns-o cu smoala?? oare vreau cu adevărat sa ma întâlnesc cu profesoara de franceza din generala și cu profesorii de mate?? .. da.. adică.. nu.. ( sunt cam nehotărât) dar ... nu .. nu!! Nu vreau.. nu cred ca vreau sa ma mai întorc și sa fiu din nou copil.. nu cred.. Sa a întorc în trecut? hm... dar eu asta fac tot timpul când închid ochii.. ma întorc din nou, și din nou pe ulițele copilăriei, pe cuptorul călduț, sub cerul înstelat sau în câmpul frumos mirositor.. da.. acum.. acum merg mai mult ca niciodată prin cele locuri.. (chiar dacă ceasta se întâmpla mai mult în imaginația mea) .. . "viata nu e ceea ce traesti ci clipele de care iti amintesti :) "
Ma doare capul.. ma simt obosit.. trist.. nu pot sa mai privesc la aceasta lume.. nici nu știu dacă am ajuns și sunt în lumea reala sau m-am pierdut din greșeala printr-o carte .. AH.. nu cred.. nu cred ca cineva, un scriitor și-ar pute imagina atâta ura.. gelozie.. dragoste de a face, a lua, a conduce.. o lume asa formala, o lume calda dar în care iți îngheață sufletul, o lume în care sunt mii de oameni dar iți este frica sa vorbești cu cineva. O lume asa cruda..
Aceasta este realitatea..!!! Da.. nu am cum sa ma înșel.. asa este lumea.. asa sunt cei ce ma înconjoară și eu sunt amenințat sa devin unul din acei "oameni".. Ba nu.. nu cred.. eu sunt doar un călător aici pe-acest pământ și dacă nu ași avea garanția ca Cel ce ma trimis ma ia înapoi nu cred ca rezistam.. nu.. nu rezistam.. de mult eram și eu o stânca ce aleargă după întuneric.. după nimic..printre atâția oameni cu inima de piatra.
Defapt dacă privești în jur toți cauta același lucru... toți cauta o persoana de încredere, o persoana care sa le fie pe plac .. cineva care sa ai înțeleagă, sa ai accepte asa cum sunt.. Ce ar fi dacă fiecare ar privi la viata lui, la modul sau de a a se comporta?? oare ce s-ar întâmpla dacă fiecare ar încerca sa fie persoana ce o cautam cu atâta ardoare, cu atât zel dar care e pe cale de dispariție...??
“Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” zicea Mahatma Gandh
Trece ceva pe langa mine... nu stiu de ce dar am aceasta senzatie; cred ca viata trece usor pe langa mine si eu nu fac nimic cu ea... nu am timp sa o bag in seama.. nu am timp sa traesc aici ci caut intotd
eauna sa ma ascund in spatele cuvintelor.. faptelor.. gesturilor ce nu sunt ale mele.. sunt simple gesturi ce le copii din carti, din vieata altora, sunt cuvinte ce le iau de la persoanele ce le indragesc. Daca privesc mai adanc in mine sesizez ca nimic din ceea ce sunt eu nu e original.. fiecare miscare.. fiecar vorba.. fiecare dorinta nu e a mea ci e a unui suflet ce doreste sa ajunga in varf el nefiind nici macar iesit din groapa.. Vieata e un joc complicat... e putin mai lung sau scurt.. depinde.. niciodata nu am de unde sa stiu cand me va chema Tatal meu acasa.. atunci .. jocul se va termina pentru mine... Ah.. ce joc plin de cuvinte daruite ..primite.. ce joc continuu e viata..
Cuvintele ce le rostesc pot distruge sau fauri planuri, pot darama sau reface vieti, pot zdrobi sau intari persoane , pot ridica sau umili... ah... cat rau sau bine poti face rostind cateva cuvinte..
O seara plina de ganduri...de sperante..de vise ce oricum nu cred ca vor deveni 
realitate dar la care merita sa visez..merita sa ies din monotonia vietii...sa fiu si eu persoana din adancul inimii..persoana ce nu pot fi in lumea reala..
E o seara in care gandul imi zboara..ochii viseaza iar eu plec din lumea asta.. sa fie oare de vina primii fulgi de zapada ce au cazut usor pe pamant si pe fata mea?? sa fie oare indiferenta ce mi-o arati tu??
Nu stiu..!!! dar...toate acestea sunt amplificate de dorinta de a trai in alta lume..una mai buna..una in care oamenii sa se iubeaca..sa nu mai fie lacrimi..vorbe dureroase..si prieteni ce se folosesc de tine..o lume de basm...plina de speranta..lumea mea si a tuturor celor ce viseaza cu ochii deschisi..
Postări
